joi, 24 februarie 2011

Când Moartea mi te prinde...

Când mintea-mi este goală
Încerc să scriu un pic,
Aş vrea să-mi pice-n poală
O strofă...din nimic!

Să mă gândesc la tine
Nu pot oricât aş vrea,
Odihna, nu mai vine
Ş-afară-i vremea rea!

Cronică oboseală
Deja te-ai instalat,
Se vede că-i a boală,
Mă simt cu Moartea-n pat!
 
Te-aş mângâia odată,
Cu degetele-mi reci,
Şi piei de-aici ciudato
Că văd că nu mai pleci!
 
Când Gherara mi te strânge
Şi simţi că nu ai suflu
Iar faţa lacrimi plânge
Aici...nu mă mai aflu!

Puterea mi se scurge,
Şi m-am un strop de vlagă,
Acu's un duh ce merge
Spre Cer, iubită dragă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu