De o lună,
aproape noapte de noapte,
nu pot închide ochii să dorm,
deşi, ziua următoare
trebuie să o sacrific...
necesităţii!
De o lună,
trăiesc mai mult,
iar timpul mi se pare
că se dilată,
îmi pare schimbat,
de parcă ceasul se opreşte,
mă lasă
să îmi trăiesc clipa la nesfîrşit,
sau poate,
agonia tâmpită
prin care trec,
iar,
iar,
iar!
De o lună,
sau poate de două,
iubita prietenului meu
este într-o stare critică
într-un spital,
iar, doctorii
nu-i dau
nici o sansă!
S-a dus!
A plecat!
Lumina ochilor ei s-a stins,
o frunză a fost ruptă brutal
din arborele înşelător al vieţii,
de pe creanga tinereţii.
Frumuseţea ei
era unică,
era neasemuită,
era totul,
pentru prietenul meu!
Ne naştem pentru a muri,
iar, între ele
este, poezia!
Am insomnii,
cred că, aşa se numesc!
Nu sunt un tip titrat
la fel ca voi,
sunt un tip simplu,
care s-a găsit blocat
între două lumi!
Bucură-te biet muritor de rând
că Moartea trece pe lângă tine
prelungindu-ţi viaţa,
de multe ori de...raha...
pe care o trăieşti,
pe care o trăiesc!
Sau, poate că....
Ar trebui să mă...
...întristez!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu